Poveste cu talc de la Horea - masterandul in Japonia, pentru Horea - masterandul din Romania

Draga Horea,

Ia tot ce ai invatat in viata asta si arunca la gunoi, goleste-ti mintea si fa pe dos. Stii ca usa se deschide de obicei in exterior, insa cand e o usa interioara, se deschide in interior. Nu, in Japonia toate se deschid in exterior. Stii ca butoanele la lift sunt in totdeauna in dreapta. Sau poate ca nu stii, si o sa-ti dai seama ca sunt acolo, atunci cand o sa intinzi mana dupa ele si nu o sa le gasesti, in Japonia sunt in stanga. Te-a invatat mama acasa, sau doamna la scoala ca nu se trag mucii, ci se sufla usor, finut. Nu aici. aici nu se sufla nimic, se trag, cu zgomot, din 2 in 2 minute. Nu se strica un kil de mate penentru o besina, o dai in public, ca e sanatos. Nu acasa, acolo nu e frumos, aici, in Japonia.
Si de ce sa nu se aplice regulile astea si la scoala?
In anul doi de facultate am realizat pentru prima data o prezentare power-point. Pana atunci doar vazusem cum se face una, atunci cand am ajutat la filmuletul remember de la terminarea liceului. Era aproape sa nu intru in examen. Noroc ca profa era la locul ei si mi-a dat ragaz sa ma duc sa imi schimb prezentarea si sa ma intorc cu una curata. Ce inseamna curata? Fara text. In Romania, in domeniu meu (pentru ca nu imi imaginez ca e asa ceva posibil in filologie sau filozofie) principiul unui power-point e: O imagine face cat o mie de cuvinte. Apoi, prin anul trei, in mijlocul unei prezentari, profesorul ma opreste si ma intreaba sec: "Tu nu ti-ai prea batut capul cu prezentarea asta, asa-i?" Ce, cum? Trei zile lucrasem la ea. De unde si pana unde a scos asta. "Ai folosit primul tamplate ce ti-a iesit in cale, n-ai fost in stare sa pui si tu sa personalizezi prezentarea asta un pic." Omul cat traieste invata, si pana in anul 4 eram as la prezentari. Poze reprezentative, tamplate-uri unice, totul unicat.
Cand am avut prima prezentare in Japonia am tras concluzia profului din anul trei: astia nu prea si-au batut capul cu prezentarea. Cel putin aia japonezi. Nici macar un tamplate prestabilit, e totul alb.
Apoi am vazut ca eu destul de mult text in ele si ca se citeste de pe foi. Cine sta si invata discursul pe de rost, ca noi, studentii din Romania?
Ieri toate astea s-au legat si mi s-a aprins luminita. Vineri, dupa ce o saptamana intreaga l-am cauta pe prof sa ii arat prezentarea, mi-a desfintat-o din trei miscari, cu vreo15 "X"-uri mari. Din 23 de slideruri am ramas cu 8. Dar fara explicatii. M-am stresat in weekend, am stat luni si marti si am lucrat, si am ajuns la 13 slide-uri. Azi, dupa o cafea de dimineata, am avut o revelatie si am mai schimbat ceva, ajungand la 16.
La 6, cand m-am vazut cu proful sa vada ce si cum: mi-a distru 4 din ele. Alea de care eram mandru. "Pai ce vrei sa zici cu graficele astea?" "Pai, asa si asa si asa!", "Si de unde stiu eu asta?" WTF? "De la mine, va zic eu acum..." "Si luni, la prezentare cine ne zice?" ".... eu?" "Horea, stii care e slide-ul perfect?" "Ala care n-are nici un spatiu gol, si nici imagine de fundal!" (invatasem asta in timp). Rade, "Nu, e ala care nu are nevoie de nicio explicatie in plus, poti sa fi mut si lumea sa inteleaga ce vrei sa zici. De unde ai venit tu cu ideea asta, cu pui graficul, fara text, si ne zici tu despre ce e vorba? Daca lumea nu aude ce vorbesti? Daca nu inteleg? Totul trebuie sa fie acolo!" "Asa se face in Romania. Doar imagine, si vorbim pe de rost, fara sa citim de pe foi." Fata profului a facut toti banii. Nu stia ce sa mai zica. A inceput sa rada si mi-a zis ca e un chin pentru cel ce prezinta. Exista emotii, suntem oameni, uitam. Sa-mi scot din cap tot, si sa fac ca aici. Ca sunt in Japonia, nu in Romania!

Japonia vs Romania (in materie de slide-uri)

Pai cum sa scot din cap tot ce stiu? Ca peste 2 luni o sa fiu la master in Romania si o sa trebuiasca sa fac, din nou, prezentarile alea fara text. Ca daca vin cu una alba, cu mult text, o sa zbor pe geam, sau pic. Si eventual o sa mi se mai spuna ca vin cu fite de Japonia, dupa ce o sa-mi motivez prezentarea.
Pe curand...