Nakano Broadway

Sunt genul de persoana ce vaneza lucrurile ce ies din rigorile normalului. Nu imi place sa fiu ca ceilalti si imi doresc sa ies in evidenta fiind altfel, avand o minte deschisa. Si totusi nu stiu cum de nu am aflat de Nakamo mai devreme. Acum o luna jumatate mi-a spus Hakan ca a fost in Nakano Broadway si m-a intrebat de ce nu i-am spus si lui de acel loc. Cum sa-i spun daca nu il stiam... Se mirase tare pentru ca stie ca vanez astfel de locuri si era mandru nevoie mare, ca stia el un loc ciudat inaintea mea.
Intrarea in Nakano Broadway se face prin Sunmall, o strada de 225 m, acoperita, de-a lungul careai se gasesc magazine si restaurante.

Din loc in loc, din Nakano Sunmall, pornesc alei micute laturalnice, pline de restaurante si baruri. Daca pe strada principala gasesti numai lanturi mari de restaurante, de la Mc Donalds, pana la lanturile locale de Ramen sau sushi, pe aceste alei gasesti mici restaurante de familie, primitoare si parca rupte din nebunia orasului.

Intr-un astfel de restaurant am mancat si noi, un resturant micut ce avea pe mijloc o masa de 6 persoane si o tablie lunga cu scaune, pe 3 pereti din cei 4 ai incaperii. Restaurantul era tinut de un barbat trecut de prima tinerete, cu parul lung, prins in coada, ce isi mai aprindea cate o tigara in timp ce invartea in tigaile cu mancare. Mancarea avea gustul celei facute in casa, si se crea o atmosfera de intimitate si liniste, ce vinea din caldura cu care erai primit. Rar mai gasesti astfel de locuri in Tokyo, unde totul e automatizat pentru a avea un randament cat mai mare, rar mai vezi un loc unde fiecare pahar arata altfel, si nu exista un set tip de farfurii.

Nakamo Broadway, ce se afla in capatul Sunwaves-ului, este un mall pe trei etaje dedicat culturii pop: anime si manga. Cand intrii in cladirea mall-ului, ai impresia ca ai ramas blocat undeva in timp. Magazinele vechi, vand poze cu vedetele japoneze, CD-uri cu muzica si carti, dar pe langa asta marele efect de intors in timp il dau consignetiile, ce ocupa cea mai mare parte din mall.

 Urcand la etajele superioare, incepi sa descoperi bogatiile loculului. Daca primul etaj e  ocupa de ghicitoare in palme, cofetarii si cateva magazine de poze, de la al doilea etaj, incep sa apara vitrinile cu reviste vechi si jucariile de colectie.

Piesa de rezistenta e un magazin ce ai putea spune ca e muzeu. In vitrinele lui se vand jucarii vechi, de colectie, ce costa cateva sute de euro sau chiar mii: Statuetele Beatles costau aproximativ 1200 de euro

si existau robotei de 8000 sau chiar 10 000 de euro

Cel mai ciudat magazin era un magazin de papusi, de unde cumparai de la peruci, ochi, capete, costume sau chiar papusi intregi pe care urma sa le imbraci, pictezi, arajezi cum vrei tu. Magazinul era infiorator pentur ca pe langa ochii insirati in cutii sau capurile de papusi, gaseai niste exponate ce clar nu sunt gandite pentru copii: bebelusi bolnavi sau femei cu sani imensi, aceste jucarii au ca target oamenii adulti.

Mai multe poze pe pagina de facebook a blogului, aici

Dar nu te mai mira nimic, pentru ca stii povesti cu tineri ce s-au desparti de iubite pentru ca s-au indragostit de un personaj de anime sau de o papusa. Acei oameni sunt cei ce frecbenteza asfel de magazine si isi gasesc fericitea in astfel de hobby-uri. Lucrul care ma specie e ca exista un mall intreg, pe trei etaje destinat acestor oameni, si nu doar un magazin micut, intr-un colt intunecat de strada.

Pe curand...