Miros de duminica

De astazi dinamica grupului din care fac parte se va schimba. Raluca pleaca acasa... O sa fie ciudat, m-am obisnuit atat de mult cu ea si o sa-mi lipseasca mult. Sper, totusi, sa ne mai vedem candva, ca drumurile noastre sa se mai intesecteze nu numai virtual. Stiu, ca o sa colaborez cu ea la un proiect, insa as vrea sa ne mai si vedem intr-o buna zi.
Nu vreau ca articolul asta sa fie unul lacrimogen si de aceea o sa povestesc despre duminica trecuta, zi ce a fost o duminica perfecta. Cand eram mic, abia asteptam dumicile. aerul parca mirosea altfel duminca, si pasarele mereu canta, oricat de friguroasa era ziua. Pentru mine mirosul de duminica e misos de prospetime si de pui cu busurio la cupor cu mujdei. De cand sun in Japonia nu prea am simtit ca e duminica. Asta s-a intamplat doar de doua ori, si de fiecare data, in Saitama. Prima duminca, a fost una cu plimbari cu bicicleta si tartine de somon cu guacamole, a doua a fost cu sushi. O sa-mi fie dor de casa lor... si de oraselul din Saitama...
Dupa ce ne-am trezit, am lenevit pe futoane, sub plapume, cu cafea fierbinte si pop-corn. Era cald si bine sub paturi si nu vroiam sa iesim de acolo. Cu chiu cu vai ne-am urnit din loc si am pornit spre un restaurant de sushi. Afara se simtea ca e duminca. Mirosea a primavara cu toate ca zapada inca era in mormane pe marinea strazii. Am mers minute bune, am vorbit despre arhitectura si obiceiuri, ne-am uitat la guri de canal frumos ornate cu flori sau alte ornamente si intr-un final am ajuns la restaurant. Am asteptam cuminti randul pe o bancheta si am jucat FAZAN. Apoi am mancat unul din cele mai bune sushi de pana acum. Am incercat sortimente noi si sofisticate, de la somon cu avocado si ceapa, la somon cu cascaval topit sau ruloruri de foaie de orez cu ton si varza proaspata tocata. Se simtea melancolia in aer, insa era atat de placut..
O sa-mi fie dor de tine doamna antropolog, dar si de voi, domnii profesori, cand o sa plec in septembrie...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare